DETALII DESPRE CONCURS!


Dragi prieteni,

Asa cum v-am promis si pe Facebook-ul meu, iata fotografiile si detaliile concursului organizat cu drag pentru voi. 🙂

Ceea ce aveti mai jos sunt cele doua premii pentru cel/cea care va castiga locul al 2-lea, adica o lumanare parfumata (miroase demential credeti-ma) si un inel reglabil tare dragut. 🙂 Nu spun ca-s dragute doar pentru ca e vorba despre concursul meu, ci chiar sunt cu adevarat, pe bune! 🙂

12498737_1279538558730084_444632_n12476588_1279538658730074_1998566436_n12443093_1279538612063412_2104205511_n12476558_1279538628730077_1842575914_n12421261_1279538552063418_1666379448_n12336103_1279538578730082_798798631_n1624619_1279538595396747_336033328_n

Si aici mai multe fotografii cu locul 1! 🙂 Mai exact oglinda si lantisorul cu pandantiv. 🙂

12064010_1279538768730063_902764284_n12596200_1279538675396739_53275158_n12071753_1279538808730059_2110277303_n12596430_1279538708730069_386893252_n12443269_1279539125396694_873086401_n12674689_1279538748730065_1711815450_n

Pentru cei care doresc sa se inscrie in concurs, gasiti AICI toti pasii pe care trebuie sa-i parcurgeti. Totul este foarte simplu! Nu uitati! Data extragerii este 15 Aprilie 2016.

De ce am organizat acest concurs? Sincer..pentru voi toti aceia care ma urmariti, pentru prietenii mei de pe Facebook, pentru cei care imi transmit tot timpul comentarii, LIKE-uri si pareri. Totul este cu drag pentru voi! 🙂

Va astept sa va inscrieti in concurs!

Mult succes tuturor! 🙂

 

De ce trebuie sa ne injectam zilnic cu acest drog?


LA MULTI ANI TUTUROR!

Va doresc din inima sa aveti un an mai bun, sau si mai bun, sa fiti sanatosi sa va mearga totul ca pe roate, sa fiti bucurosi si mai ales, sa fiti VOI! Da, sa fiti doar voi insiva si nimeni altcineva, chiar daca uneori dorinta de a fi altul mai bun, altul mai sus-pus, altul mai bine-vazut, altul mai mult decat esti  tu, este acerba.

Poate ca la o prima vedere pare greu de crezut ca uneori incercam sa fim sau sa parem ceea ce de fapt nu suntem. Poate ca tehnologia de ultima generatie nu ne mai da pace, ne-a invadat pur si simplu si s-a injectat in noi insine mai rau ca un drog. Ceea ce vad zilnic pe Facebook, imi pare mai mult o intrecere intre oameni, da intre noi oamenii, pentru ca de cele mai multe ori tind sa ma includ in aceeasi categorie. Parca ne-a acaparat total renumitul site de socializare, parca nici nu mai stim ce postam; de ce nu gandim oare inainte sa postam ceva, indiferent daca e vorba de fotografii, comentarii, sau statusuri…am ajuns sa fim ceva de genul, daca unul mananca un rahat, trebuie sa-l mancam si noi tot pe acelasi, sau macar ceva cat mai apropiat de al lui poate, poate are acelasi gust.

Din nefericire, pentru unii a inceput sa devina din ce in ce mai dificil sa isi poata pune o limita, sa aiba bunul simt de a se opri intr-un anumit moment.

Ce am invatat eu pe pielea mea din toate astea? Ca toate aceste fotografii nevinovate iti pot aduce repercusiuni destul de grave. Asa-i ca pare greu de crezut? De ce spun asta…pentru ca nu toate persoanele care folosesc acest site de socializare sunt oameni buni la suflet; chiar deloc unele dintre ele! De asta ma trezesc cu news feed-ul plin de statusuri rautacioase scrise de invidiosi, si mai stiu eu de ce alti oameni plini de manie si cu sufletul negru. Si uite asa toate astea, gandurile negre ale unora se acumuleaza ca o forta malefica asupra a ceea ce postam noi restul si de aici incepe prapadul. Pai cum ce prapad? Uite unul asa de se aduna una alta toate pe capul tau, de parca ti se pare ca toate oalele rele se sparg la tine, de parca numai tie iti merg toate pe dos s.a.m.d. Nu-s nebuna si nu zic c-o fi numai de la Facebook, doar ca uneori ajungi sa te gandesti la multe lucruri, iar eu sunt genul de om care cauta in continuu explicatii pentru orice se intampla. Si nu ma las pana nu le pun de la stanga la dreapta si invers, pana nu le gasesc un sens celor intamplate, sensul ala al meu si numai al meu, dar un sens care sa nu-mi dea niciodata cu virgula. Si zau ca asa e cum zic! Exista doar acea diferenta ca nimic, dar nimic nu poti simti la fel vazand la altul de langa tine, pana nu ti se intampla tie acel ceva, pana nu tragi tu pe pielea ta totul; iti pare rau si de altul, suferi poate langa el o zi, doua, dar pana ce nu o patesti tu, nu e acelasi lucru niciodata!

Pentru mine a fost un an greu, poate cel mai greu de pana acum din multe puncte de vedere; am invatat lectii, mi le-am insusit, am cautat permanent explicatii si pe cele mai multe le-am si gasit. Am invatat inca odata ca rautatea si invidia omului aduce lucruri groaznice dupa sine; si tot incerc sa insuflu asta de atata timp si altora insa fara succes…am invatat ca trebuie sa apreciez si mai mult ceea ce am, atat cat am si sa nu-mi doresc altceva mai mult decat sanatate pentru mine si familia mea; am inteles pe propria piele ca totul se poate narui intr-o clipa si ca viata e doar una din pacate; am invatat ca trebuie sa pretuiesc fiecare moment alaturi de cei dragi si sa-l fac miere; am invatat ca niciodata nu ai nevoie de fapt de mai mult decat ai…in fond, oare ce folos? Ce folos daca nu ai sanatate, daca nu te poti bucura de toate, daca totul e fara rost?

Poate macar anul acesta vom fi mai buni, mai simpli, mai sufletisti, mai darnici…

UN AN LINISTIT CU BUCURIE SI DARUIRE DIN SUFLET VA DORESC!

Pentru cei care imi citesc blogul


 

download

 

Salutare!

Pentru ca nici unul dintre articolele mele nu a fost dedicat exclusiv paginii de Facebook a blgului meu, m-am gandit ca nu ar strica sa va informez, pe voi aceia care ajungeti aici, in legatura asta. 🙂

Asadar, daca va doriti sa fiti la curent cu noutatile si articolele de pe aceasta pagina, daca va place ceea ce cititi aici, daca considerati ca ceea ce cititi va delecteaza catusi de putin, sau va pune pe ganduri, nu ezitati sa dati LIKE paginii de Facebook DE PRIN VIATA ADUNATE… Accesand aceasta pagina cu un simplu click, si bifand optiunea LIKE (IMI PLACE), veti putea observa si citi fiecare articol postat. 🙂

Va astept cu cat mai multe LIKE-uri pentru cat mai multe articole! 😉

VA MULTUMESC TUTUROR!

Stati pe-aproape! 😉 😉 😉

Sa-i dau LIKE? Sau nu?


images

Salutare dragilor!

Asa cum v-am promis, m-am reintors aici pe blog si sper foarte tare sa nu mai lipsesc perioade asa indelungate. Totusi am avut motive destul de intemeiate zic eu, dar in acelasi timp sunt un pic mai mult suparata pe mine pentru ca indiferent de orice, ar trebui sa nu va „parasesc” ci sa raman aici cu voi. Recunosc ca nu e tocmai cea mai usoara perioada din viata mea si ca trairile si emotiile care ma incearca acum imi cam dau batai de cap. Tocmai de aceea, poate in cele mai multe cazuri am preferat sa fiu putin mai singura, sa imi pun ordine in minte si in ganduri. Incet, incet incerc sa imi revin, sa fiu optimista si sa sper ca totul va fi din ce in ce mai bine de acum inainte! Pentru ca atunci cand ti-e dor, parca apasarea devine din ce in ce mai grea…

Dar sa trecem totusi peste asta si sa fim optimisti asa cum am zis, pentru ca de acum inainte viata ne va oferi din ce in ce mai multe! 🙂

Si pentru ca poate cel mai bun „prieten” al meu ramane Facebook-ul, as vrea sa imi spun cateva pareri despre acest site de socializare mult discutat de toata lumea. Si as incepe cu o intrebare… atunci cand intrati pe Facebook, intrati dintr-un anumit motiv? Adica vreti sa vedeti daca o anumita persoana a mai postat ceva? Sau doar asa sa mai verificati noutatile?

In ceea ce ma priveste, as putea spune ca imi place acest site de socializare la nebunie, imi place sa intru sa mai citesc noutati, sa mai vad ce a mai postat unul si altul. Dar cum ramane cu like-urile? Apropos de treaba asta, chiar zilele trecute facebook-ul ma anunta ca nu mai pot da like-uri pentru ca am depasit limita admisa. O Doamne, nu imi venea sa cred! 🙂 In gandul meu imi spuneam : Aura mai potoleste-te cu atatea like-uri, nu vezi ca intreci limita? :))

Nu stiu altii cum sunt, dar eu zic ca daca tot ti-a fost lasat sa poti comenta si doar printr-un simplu click sa-i arati omului ca-ti place ceea ce a postat, atunci de ce sa nu o faci? Nu cred ca doare degetul pe cineva sa apese pe mouse si sa dea un like. Acum o sa ziceti, pai bine bine, dar poate sunt unele chestii care chiar nu imi plac si pe care nu le agreez. Ok, acum nici voi sa nu va imaginati ca eu dau like la toate rahaturile de stiri, sau la alte tampenii care mai apar. Dar la pozele pritenilor mei, dau intotdeauna, din cate imi amintesc eu. 🙂

Intr-adevar am observat ca sunt multi care intra doar asa ca sa mai vada una, alta, postari ceva interesante, se uita si cam atat. Acum nu zic ca-i doare mana sa dea un like, dar pana mea, daca tot te uiti si analizezi poza aia de 10 ori pe putin, ce e asa de greu sa-i dai si un like? Aaaa, sau mai exista o categorie: cei care se plang ca au atata treaba si ca ei nu au timp domne de Facebook, dar ii vezi toata ziua conectati si mai mult decat atat, dau si like-uri pe la diverse pagini sau mai stiu eu ce. Mi se par penibili sincer. Macar daca vrei sa minti, ai grija sa minti bine pana la capat.

Poate unii ar zice acum ca am eu o problema cu ei si cu toata treaba asta…chiar nu am si putin imi pasa despre ceea ce cred ei, eu spun asta doar pentru ca intotdeauna mi-a placut sinceritatea si sa-i spun omului in fata ceea ce am de zis. E doar parerea mea. 🙂

Oricum, mie una site-ul asta de socializare chiar imi place…am avut ocazia sa reintalnesc oameni si prieteni vechi sau colegi pe care nu m-as fi gandit vreodata sa-i revad. Mai mult decat atat, poti urmari foarte usor evenimentele din viata fiecaruia, le poti da like la poze (daca vrei 🙂 ), le poti ura tot felul de lucruri frumoase (sau nu), le poti comenta fotografiile (sau nu :)) ), si parca te poti bucura si tu alaturi de ei, vazand tot ceea ce posteaza.

Bineinteles ca unii inteleg altfel Facebook-ul…adica frate ce-ar fi sa ma laud eu acum cu vreo chestie? Si sa postez ceva aiurea? Sa  nu mai zic de aia care posteaza ca se afla cine stie pe unde si de fapt ei sunt acasa la calculator, dar deh…trebuie sa vada lumea ca sunt si eu pe undeva, ca nu stau in casa ca fraierul, nu? 🙂

Dar vorba aceea…de aia ne-a lasat Mark Zuckerberg Facebook-ul asta, tocmai ca sa poata fiecare sa se simta asa cum vrea el si pe unde vrea el, dar mai ales cu cine vrea el. 🙂

I love Facebook! Ma declar fan! 😉

V-am pupat!

O saptamana usoara va doresc!

 

Sa o ajutam pe Miruna!


Salutare!

Din nou cineva mi-a cerut ajutorul…haideti sa fim buni si sa facem catusi de putin pentru acest ingeras!

” Ma numesc Stoica Miruna-Cristina si am 1 anisor. M-am grabit sa vad chipul mamei inainte de 9 luni(nascandu-ma la 6 luni si 1 saptamana) avand greutatea de 600g si lungimea de 33cm iar medicii nu mi-au dat sanse de supravietuire. Dumnezeu a fost langa mine si m-a ajutat sa traiesc.

In data de 07.11.2012 am fost diagnosticata la Spitalul Clinic de Oftalmologie Bucuresti  cu retinopatie de prematuritate. Alte investigatii: ecografie( ochi drept – microftalmie Rop. dezlipire totala; ochi stang – Rop. retina atasata).

DSCN1124

Sansele sunt minime in spitalele din tara noastra.
Parintii au incercat sa contacteze o clinica din America la spitalul William Beaumot din Detroit unde au mai fost operate cazuri asemanatoare avand rezultate foarte bune.

Ca sa pot ajunge acolo am nevoie de aproximativ 30000$. Parintii nu au posibilitatea de a strange aceasta suma, de aceea va rog din tot sufletul sa ma ajutati pentru a vedea si eu lumea asa cum o vedeti si voi si sa ma bucur de o viata normala.

Cei care doresc sa faca donatii, s-a deschis un cont pe numele mamei.
Titular cont: Stoica Rodica

Banca BRD, Sucursala Galati

Cont Euro:
RO66BRDE180SV78489211800

Cont Ron:
RO70BRDE180SV78489131800

Cont USD:
RO13BRDE180SV78489301800

SWIFT: BRDEROBU

ADresa:
Comuna Luncavita, str. La Cherhana nr.1, Judetul Tulcea

TEl: 0748041118

Contact

TEl: 0748041118- Rodica Stoica mama
stoicarodica52@yahoo.com
Facebook:Stoica Rodica”

***http://mirunacristina.blogspot.ro

E atat de greu sa incercam sa fim buni?


Salutare!

Revin pentru a va ruga din nou sa-i acordati o sansa la o viata normala lui Dorinel…cu siguranta ati putut vedea materiale la tv. sau strigatele disperate ale unei mame ce sufera in fiecare zi pentru copilul ei! Ganditi-va ca orice donatie cat de mica il poate ajuta pe acest copil sa fie ca toti ceilalti. Ajutati-l sa poata vedea lumea copilariei pentru ca timpul trece si aceste clipe nu se vor mai intoarce pentru el. Ajutati-l sa vada jucariile pe care le atinge, sa poata vedea lumina soarelui, dar mai ales sa-si poata cunoaste parintii si propriul sau chip. Ganditi-va cum ar fi pentru noi, acesti oameni normali, ca maine cand ne trezim sa vedem totul negru, sa avem parte de un intuneric total? Eu una recunosc cu mana pe inima ca refuz sa ma gandesc la asa ceva. Cu siguranta ar fi ceva ingrozitor!

De asta va cer inca odata prin intermediul parintilor lui Dorinel, sa fiti buni si din putinul vostru sa il ajutati pe acest copil sa poata vedea lumea intreaga care e atat de frumoasa!

Puteti dona online sau prin sms folosind platforma https://secure.mobilpay.ro/buy-product/ihp9bt sau direct in cont folosind datele de mai jos:

Titular cont Tilica Mariana (mama copilului)
RO68RNCB0579040596800001 -cont Lei
RO41RNCB0579040596800002cont in EURO
Cod SWIFT:RNCB ROBU
Sucursala Stefan Luchian Botoșani
Orice donatie este binevenita si fie ca dati un leu sau o suma mai mare, apreciem fiecare gest.
Un gand bun pentru Dorinel sau orice aspect legat de cazul baiatului poate fi transmis direct mamei sale, Tilica Mariana, la numerele de telefon: 0231.549.150, 0726.453.127 , pe emailtilicamariana@yahoo.com sau facebook:/mariana tilica
Va multumim si va rugam sa transmiteti mesajul campaniei noastre catre cat mai multi oameni si, cu siguranta, impreuna vom reusi!”
Cu respect,
Mariana Tilica
0726.453.127
e-mail:marianatilica@yahoo.com
Blog umanitar al fiului meu Dorinel Tilica:
http://dorintilica.blogspot.ro/ 
O seara frumoasa tuturor!
1003409_571409532901609_1767877150_n

„In ziua in care m-am iubit cu adevarat…


557661_686643871352892_1915453239_n

Salutare tuturor!
Recunosc ca am o perioada tare agitata si ca nu am timp de nimic…sau chiar daca mai am ceva timp liber, recunosc ca sunt epuizata pentru a mai gandi, sau pentru a mai avea dispozitia necesara sa „fiu” aici alaturi de voi toti! Cu siguranta va urma si o perioada ceva mai linistita, in care ne vom „revedea” mai des. 🙂 In treacat, am observat pe Facebook un articol atat de minunat…o povestioara in care macar imi place sa cred ca ma regasesc si eu. Sau daca inca nu ma regasesc intru totul, desi imi place sa ma mint frumos, chiar sper si cred cu tarie ca intr-un moment al vietii mele, voi ajunge sa fiu exact asa! De fapt nu…voi ajunge sa MA IUBESC CU ADEVARAT! Un lucru insa il stiu sigur: sunt pe calea cea buna! 🙂

As putea foarte bine si foarte usor sa spun, DA! Eu chiar ma iubesc cu adevarat, eu chiar sunt in stare sa fiu exact ca in povestioara de mai jos, eu chiar sunt asa! Ei bine nu…eu nu cred ca exista prea multi oameni care intr-adevar isi cunosc sentimentele fata de ei insisi. Nu cred ca e atat de simplu sa te accepti exact asa cum esti, adica cu bune si cu rele, cum nu cred ca e atat de usor sa treci cu fruntea sus peste atatea obstacole! Desi multi, foarte multi incearca sa para intotdeauna ceea ce nu sunt, parca teama si falsitatea se citesc undeva in strafundul ochilor lor. De ce e atat de greu sa ne recunoastem frustarile? De ce unii oameni au impresia si incearca sa dea impresia celorlalti ca ei sunt intotdeauna perfecti? De ce ne este teama sa ne acceptam exact asa cum suntem? De ce vrem intotdeauna sa „dam bine” in fata altora? Este suficient de clar faptul ca din toate aceste motive si pentru toate aceste motive, omul nu poate trai cu adevarat LINISTIT! De asta noi oamenii suntem permanent stresati, suntem permanent ingrijorati dintr-un motiv stupid sau altul, de asta intotdeauna ne facem probleme in legatura cu ce ar crede unii si altii despre noi! Si desi poate parea prea mult spus…DE ASTA CEI MAI MULTI OAMENI SE IMBOLNAVESC LA PROPRIU! Inchei aceasta introducere cu o idee bine intiparita in mintea mea: SUNTEM NISTE FRUSTRATI!!!

“În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Și atunci, am putut să mă liniștesc.

Astăzi, știu că aceasta se numește – Respect pentru mine

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …

Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor.

Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor.

Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.

Si toate acestea înseamnă … să ştii să trăiești cu adevărat.”

Nu trebuie sa ne temem de confruntari…din haos se nasc stelele.

Poem de Charlie Chaplin

O zi minunata! 😉

V-am pupat!