Păreri din concediu (Praga, Holzminden, Paris)


Abia așteptam să pot împărtăși cu voi părerile despre concediul pe care nu de mult l-am încheiat. Și când spun l-am încheiat, zău că-mi pare atât de rău! Dar asta este ce să-i faci…cineva trebuie să mai și muncească, nu? 🙂

Doamne, Doamne că frumos a mai fost, vorba aceea fuse, fuse și se duse…pentru că am vrut să putem vizita cât mai multe locuri, am preferat să călătorim cu mașina. Dar mai există totuși și un alt motiv, mai exact faptul că mie îmi este foarte frică de avion, preferând astfel să mă delectez în mașină stând foarte liniștită. E adevărat că pentru soț a fost mai obositor deoarece numai el a dorit să conducă mașina. Nu de alta dar dacă aș fi trecut eu la volan s-ar fi iscat un mare tămbălău și vorba aia, era păcat să stricăm frumusețe de concediu. 🙂 Ținta concediului a fost Germania (Holzminden), orașul în care locuiește unchiul nostru care ne este de fapt mai mult ca un frate și pe care îl stimăm și îl iubim enorm. Ne-am oprit însă mai întâi în Praga, acolo unde am zăbovit câteva ore pentru a ne plimba și a face poze. Bineînțeles că timpul petrecut acolo a fost ultra-scurt, pentru că acest oraș se vizitează clar în cel puțin câteva zile bune. Cu toate astea am fost foarte încântați și ne-am bucurat tare mult pentru că am reușit să observăm măreția clădirilor, a muzeelor și a bisericilor construite în stilul gotic, frumusețea și curățenia acestui minunat oraș. Cu siguranță vom reveni în viitorul apropiat pentru a lua totul la picior și a nu mai scăpa nimic din ochi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Am ajuns apoi în Holzminden (Germania), unde am petrecut cele mai multe zile din concediu vizitând și plimbându-ne peste tot. Este un orășel absolut superb, curat bineînțeles la fel ca întreaga Germanie, cu reguli stabilite și bine puse la punct. Mai jos am pus câteva fotografii din sutele făcute :).

P_20170401_200206_BFP_20170402_104430P_20170402_104449P_20170402_104622P_20170402_105207_1P_20170402_105234P_20170402_105238P_20170402_105250P_20170402_105326P_20170402_105434P_20170402_105443P_20170402_105516P_20170402_115932P_20170402_115958P_20170402_120038P_20170402_120122_BFP_20170402_120238P_20170402_120410P_20170402_131714P_20170402_131835_BFP_20170402_132955P_20170402_132959P_20170402_133041_BFP_20170402_133107P_20170402_133122P_20170402_133148P_20170402_133202_BFP_20170402_133321P_20170402_133358_BFP_20170402_133727P_20170402_133731P_20170402_133852P_20170402_133856P_20170402_134255P_20170402_134308P_20170402_134709_BFP_20170402_134721_BFP_20170402_140559_BFP_20170402_140630_BFP_20170402_153011_BFP_20170402_153126P_20170402_154214P_20170402_154418P_20170402_154752_BFP_20170402_155018_BFP_20170402_155058_BFP_20170402_155108_BFP_20170402_155617P_20170402_155822P_20170402_160002_BFP_20170402_160042P_20170402_160456P_20170402_161607P_20170402_163142_BFP_20170402_163149_BFP_20170402_163204_BFP_20170402_163224P_20170402_163436P_20170402_163457P_20170402_163532P_20170402_163713P_20170402_163753_BFP_20170402_163800P_20170402_164716P_20170402_164731_BFP_20170402_164744P_20170402_164816P_20170402_164841P_20170402_165034_BFP_20170402_191801_BFP_20170402_195802_HDRP_20170402_200137_BFP_20170402_200143_BFP_20170403_124956_BF_1P_20170403_133103P_20170403_133108P_20170403_133142P_20170403_133157P_20170403_133205P_20170403_134116P_20170403_134122P_20170403_134343P_20170403_134425P_20170403_134436P_20170403_134453P_20170403_134524P_20170403_135154P_20170403_135229P_20170403_135442P_20170403_135448P_20170403_135506P_20170403_140921P_20170403_170316_BF

Ultima destinație în care am zăbovit aproape o zi întreagă a fost Parisul…nu cred că e nevoie de prea multe cuvinte, ci poate doar de o simplă părere: asemănare izbitoare cu Bucureștiul, nu neapărat prea curat, sirieni la cerșit și negrii cât cuprinde. Într-adevăr monumente și clădiri impunătoare și mărețe.

P_20170404_143701 - Copy - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_143701 - Copy (2) - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_143701P_20170404_143717_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_143717_BF - Copy (2) - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_143726_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_143726_BF - Copy (2) - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_143726_BF - Copy (2) - Copy - CopyP_20170404_143726_BFP_20170404_143944 - Copy - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_143944 - Copy (2) - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_143957_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_143957_BF - Copy (2) - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_143957_BF - CopyP_20170404_144012 - Copy - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144012 - Copy (2) - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144021 - Copy - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144021 - Copy (2) - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144025 - Copy - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144025 - Copy (2) - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144025 - Copy (2)P_20170404_144117_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144117_BF - Copy (2) - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144122_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144122_BF - Copy (2) - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144122_BF - Copy (2)P_20170404_144130 - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144133 - Copy - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144133 - Copy (2) - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144150 - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144150 - Copy - Copy - CopyP_20170404_144206 - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144220_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144233 - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144301 - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144301P_20170404_144319_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_144319_BFP_20170404_144457 - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_145738_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_145738_BFP_20170404_151304 - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_151331_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_151331_BF - Copy - CopyP_20170404_151345_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_151345_BFP_20170404_151400 - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_151443 - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_151457_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_151457_BFP_20170404_151639_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_151639_BF_1 - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_151639_BF_1 - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_151709_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_151709_BF_1 - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_152542_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_152542_BF - Copy (2) - Copy - Copy - CopyP_20170404_152548_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_152548_BF - Copy (2) - Copy - Copy - CopyP_20170404_152644_BF - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_152644_BF - Copy (2) - Copy - Copy - CopyP_20170404_152655 - Copy - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_152655 - Copy (2) - Copy - Copy - CopyP_20170404_153010_HDR - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_153010_HDRP_20170404_153146_BF - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_153146_BFP_20170404_153230_HDR - Copy - Copy - Copy - CopyP_20170404_153230_HDR - Copy (2) - Copy - CopyP_20170404_153230_HDR - CopyP_20170404_153335_HDRP_20170404_153355_HDR_1P_20170404_153702_HDRP_20170404_153717_BFP_20170404_153937_HDRP_20170404_153944_HDRP_20170404_153952_HDRP_20170404_154113_BF - CopyP_20170404_154209 - CopyP_20170404_154240 - CopyP_20170404_160405_BF - CopyP_20170404_160454 - CopyP_20170404_160500_1 - CopyP_20170404_160548_BF_1 - Copy - CopyP_20170404_160753_BF_1 - Copy - CopyP_20170404_161237_BF - Copy - CopyP_20170404_161248_BF - Copy - CopyP_20170404_161746_BF - Copy - CopyP_20170404_161815_BF - Copy - CopyP_20170404_162012_BF - Copy - CopyP_20170404_162021 - Copy - CopyP_20170404_162844_BF - Copy - CopyP_20170404_164324_BF - Copy - CopyP_20170404_164346_BF - Copy - CopyP_20170404_164356_BF - Copy - CopyP_20170404_164403_BF - Copy - CopyP_20170404_164417_BF - Copy - CopyP_20170404_164754 - Copy - CopyP_20170404_164800 - Copy - CopyP_20170404_164823 - Copy - CopyP_20170404_164848 - Copy - CopyP_20170404_164915 - Copy - CopyP_20170404_165005_BF - Copy - CopyP_20170404_165101 - Copy - CopyP_20170404_165547 - Copy - CopyP_20170404_165552 - Copy - CopyP_20170404_165556 - Copy - CopyP_20170404_165641_BF - Copy - CopyP_20170404_165656 - Copy - CopyP_20170404_165727 - Copy - Copy - CopyP_20170404_165742_BF - Copy - Copy - CopyP_20170404_170558 - Copy - Copy - CopyP_20170404_170711 - Copy - Copy - CopyP_20170404_170727 - Copy - Copy - CopyP_20170404_170910 - Copy - Copy - CopyP_20170404_171005 - Copy - Copy - CopyP_20170404_171054 - Copy - Copy - CopyP_20170404_171154 - Copy - Copy - CopyP_20170404_171209 - Copy - Copy - Copy

Concluzia finală…mi-a plăcut al dracului de mult Germania! 🙂 Aș reveni oricând cu plăcere și în mod sigur vom repeta întreaga experiență!

Cam atât pentru azi dragilor…

V-am pupat!

Pe curând ;)!

Noutati, noutati, noutati!


De ce? Pentru ca intotdeauna am fost omul care s-a plictisit de acelasi lucru, intotdeauna mi-a placut sa fac ceva NOU pentru a iesi din monotonie, intotdeauna am ales calea cunoasterii in profunzime si intotdeauna mi-a placut sa gasesc ceva NOU in acel ceva, sau cineva! De ce sa te plafonezi? De ce sa nu iti depasesti tot timpul limitele? De ce sa nu incerci sa exersezi ceva nou? De ce sa nu iti propui ca in fiecare zi sa o iei din nou si din nou de la capat? De ce sa nu dai viata acelui lucru care „murise” de mult? De ce sa nu incerci sa te descoperi pe tine insati din nou si cu fiecare zi mai mult si mai mult? De ce sa nu accepti ca trebuie s-o iei de la capat? De ce sa nu ai speranta ca totul va fi si mai bine si ca totul va fi exact asa cum ai visat? De ce unii spun ca sunt prea in varsta, sau ca le-a trecut timpul si nu mai pot face nimic? De ce accepta unii sa priveasca totul cu acei ochelari de cal ce nu le dau voie sa priveasca in jur si in viitor? De ce nu facem mai mult pentru dorintele si visurile noastre?  De ce suntem invidiosi pe ideile altora? De ce nu vrem sa acceptam ca nu tot timpul avem DREPTATE? De ce ne este atat de greu sa ne acceptam limitele? De ce sa nu acceptam NOU-ul in viata noastra si ideile MULT MAI BUNE ale celor din jur? De ce? …

Hristos a inviat! 🙂

Sper ca ati avut parte de cele mai frumoase sarbatori alaturi de persoanele dragi voua! 🙂 Sper ca v-ati odihnit exact atat cat v-ati fi dorit si exact atat cat va propuseserati inainte de a intra in mini-concediul de Paste! Sper, de asemenea, ca nu ati „sarit calul” si ca ati mancat cumpatat! Si aici ma bufneste un pic rasul 🙂 …recunosc ca eu as fi putut sa ma abtin mai mult de la dulciuri, insa bineinteles ca nu am facut-o! Si unde mai pui ca sunt inca in concediu, ceea ce inseamna ca e putin cam grav la capitolul mancare, insa stiti voi deja vorba aia…de LUNI domne, gata de LUNI e musai, de LUNI faci, dregi, te apuci de treburi serioase, nu asa oricum! 🙂 Ok, deci am zis, DE LUNI! 😀

Pentru mine sarbatorile au fost pline, frumoase, cu plimbari (care inca vor continua), cu prieteni, cu tot ceea ce mi-am dorit. Am avut parte de foarte multe momente frumoase si emotionante! As putea spune chiar foarte emotionante, de care m-am bucurat enorm. 🙂

Chiar si azi am avut o zi plina desi nu am avut chef sa ies din casa…adica ma plictisisem sincer de vechea interfata (tema) a blogului meu, asa ca m-am gandit sa fac o schimbare. Si sincer am muncit ceva, ceva pana la rezultatul final. Acum na, nu ma laud singurica pentru ca si sotul m-a ajutat mai pe seara cand a ajuns acasa. Eu una sunt foarte incantata de ceea ce a iesit si foarte mandra de rezultatul final. Nu stiu altii cum sunt…nu stiu exact daca e ok sau nu sa fac astfel de schimbari insa dupa cum bine stiti unele lucruri care arata de obicei la fel, ma plictisesc groaznic si nu tin prea mult la mine. O alta varianta aici ar fi si podoaba mea capilara careia prefer sa-i schimb culoarea mai tot timpul! 🙂 Cam asa e si cu blogul si tema acestuia. Ce-i drept am cam dus munca de lamurire cu sotul, ne-am tot contrazis, ba ca lui nu-i place poza aia, ba ca mie imi place cealalta, ba ca lui nu-i convine cum arata nu stiu ce, ba ca mie…si tot asa pana ce am ajuns la un numitor comun. Nu stiu daca v-am mai zis pana acum, dar noi doi suntem doua caractere foarte puternice si mai tot timpul ne contrazicem si ne „dam cap in cap” :). Insa tot atat de tare ne si iubim in final! 😀

Va invit sa urmariti cateva fotografii facute in Gradina Botanica din Bucuresti, (respectiv in Parcul Cismigiu) un loc superb, in care natura parca patrunde in sufletele oamenilor, parca ii mangaie si parca ii face sa se trezeasca la viata la fel cum s-au trezit toate minunatiile de plante ale acestui loc…abia astept o noua iesire cu prietenii in locuri frumoase, pline de frumusete si caldura magica!

11157976_1078775245473084_1181846354_n

11156774_944861248871017_1191596499_n

11149035_1078775145473094_1987213435_n

11148978_1078775142139761_236317426_n

11148904_1078775168806425_452534987_n

11139723_1078774975473111_962699945_n

11129474_1078775208806421_1530232462_n

11116198_944861245537684_1272368739_n

          11160131_1078775078806434_1595013076_n

V-am pupat! Ne revedem curand cu alte poze din concediu! 😉

Nu fugiti prea departe de aici! 🙂

P.S. : ASTEPT PARERILE VOASTRE IN LEGATURA CU NOUL „LOOK” AL BLOGULUI DE PRIN VIATA ADUNATE! 🙂

Sa lamurim lucruri


Mi-am dorit sa scriu acest articol pentru a lamuri unele lucruri in ceea ce priveste activitatea mea desfasurata aici, „la mine acasa”, pe acest blog. 🙂

Pentru ca am foarte multi prieteni virtuali atat pe facebook, cat si pe alte retele de socializare care imi citesc blogul si de obicei cam tot ceea ce scriu aici, as vrea sa va spun voua  unele lucruri pentru a ma putea face inteleasa. De ce simt ca trebuie sa ma fac inteleasa? Pentru ca unii dintre prietenii care „ma citesc” nu sunt la prima tinerete, poate nici la a doua si stiu ca printre acestia se numara si aceia care nu prea inteleg de fiecare data cu ce „se mananca” niste linkuri inserate intr-un articol, sau de ce fac atata reclama unor magazine, site-uri, magazine online, etc.

Astfel dragii mei, as vrea sa va spun ca tot pe acest blog din cand in cand mai scriu si advertoriale. Adica, unele articole pe care mi le solicita anumiti oameni cu care colaborez/lucrez. Si pentru ca eu am decat un singur blog, il utilizez tot pe acesta si pentru asa ceva.

Ceea ce as vrea de fapt sa intelegeti din toata povestea asta, este faptul ca desi lucrez pentru altii si desi scriu despre anumite site-uri online si le promovez, FOLOSESC PROPRIILE MELE IDEI, PROPRIILE MELE GANDURI SI SITUATIA IN CARE EU MA AFLU, in fiecare dintre aceste texte! Nu imi place sa „aberez” aiurea, „sa o iau pe campii”, sa imi imaginez ca e ca si cum m-as pune eu in locul altora si sa descriu o poveste imaginara doar de dragul de a scrie. Imi place doar sa scriu, este o pasiune si nu o fac DOAR pentru bani! Am scris multe articole pentru a acorda un mic ajutor pentru multe alte persoane si pentru multe cazuri grave in care v-am solicitat si voua ajutorul de atatea ori. Nu as cere niciodata bani pentru astfel de articole avand in vedere ca macar cu atat ii pot ajuta pe acei oameni daca ei ma roaga. Pentru astfel de cazuri raspund intotdeauna PREZENT si ajut cu toata inima mea macar prin promovare!

Fac ceea ce imi place, adica scriu ceea ce imi place si exact ceea ce simt in fiecare dintre articolele mele!

Nu in ultimul rand, as vrea urez si eu tuturor doamnelor si domnisoarelor o primavara insorita, cu sanatate si bucurii in suflete!

LA MULTI ANI!

O saptamana usoara!

V-am pupat! 😉

Oare incep sa imbatranesc?


Sunt putin dezamagita de mine…da pe bune ca vorbesc serios. Nu prea mi se intampla de obicei sa ma dezamagesc pe mine insami, dar de data asta parca am intrecut orice masura. Unii ar zice ca n-ar fi asa grave motivele, dar pentru mine cam sunt.

Intr-o singura luna, am uitat deja de doua evenimente destul si suficient de importante pentru mine! 😦 Aproape ca nu imi pot explica cum de mi s-a intamplat pentru ca de obicei nu uit datele importante, mai ales atunci cand e vorba de ceva ce ma priveste in mod direct, si mai ales atunci cand e vorba de ceva ce imi aduce bucurie in suflet. Chiar m-am suparat …

Pe 1 Septembrie, Tasha a implinit 2 anisori si eu mi-am amintit asta abia ieri! Sunt o „mama” denaturata clar! Si culmea e ca mai acum o luna imi tot spuneam „vaaaai sa nu uit ca pe 1 Sept. fetita noastra face 2 ani! Abia astept sa-i cumpar ceva!” Repet, ma mira foarte tare lucrurile astea, pentru ca de obicei nu uit asa cu una cu doua! Chiar tin cont si imi place sa tin cont de lucrurile care ma bucura si care imi aduc buna dispozitie. Acum nu ca imi caut scuze, dar poate gandurile din mintea mea, poate raceala crunta prin care am trecut in ultimele zile mi-au intunecat capul definitiv! 😦 

Si cum raceala inca nu mi-a trecut de tot, gasesc din nou scuza asta si spun ca exact acum jumatate de ora mi-am amintit si eu ca azi, blogul meu, „casuta mea plina cu ganduri”, implineste 3 ani! Da, azi e tot un fel de ziua mea, cum imi place mie sa zic. E ziua gandurilor mele „de prin viata adunate„. Ce pot sa mai zic? Si asta am uitat! 😦 O fi de vina dorul prea mare? Haosul din mintea mea? Sau poate faptul ca imi doresc tot timpul sa fac mai multe lucruri de-odata? Nici nu mai stiu ce sa mai zic…

Sper totusi ca nu incep usor, usor sa imbatranesc si sa ma lase memoria asa devreme; in orice caz, nu e niciodata prea tarziu pentru un LA MULTI ANI Tasha si LA MULTI ANI „De prin viata adunate„, nu?

Somn usor…

Primul articol in Blogger Magazin


Salutare!

Desi nu ne-am mai „vazut” demult, iata ca nu incetez sa va ofer mici surprize si mai mult decat atat, sper sa va convingeti ca desi nu am prea mult timp la dispozitie pentru pasiunea mea „bloggerit-ul”, incerc sa nu stau degeaba! Azi am primit ceva ce asteptam cam de multisor, insa se pare ca nimic nu a fost in zadar. Fara sa va mai tin pe jar, va spun ca unul dintre articolele mele a aparut in revista „Blogger Magazin”. Va invit sa il cititi/recititi si sa va bucurati de el! 🙂 Il gasiti chiar AICI, la pagina 24!

logo-site

 

V-am pupat! 😉

Week-end placut in continuare!

 

Guest-post – Apucaturi blogosferice


 Salutare!

Multa lume dezbate problema “blogger” vs “oameni cu blog”. Dupa mine, discutia e falsa. Eu in continuare o sa va vorbesc despre pasiunea bloggeritului. Pasiune pe care o pot avea atat bloggerii, cat si non-bloggerii.

Cine va vorbeste? Pai Emil Calinescu sunt, triplu blogger: Emil Calinescu.eu , Studentul Minune , Minunat.eu .

Asadar, cum se manifesta aceasta pasiune? Ce anume ajung sa faca unii oameni? Pai:

  1. Sa scrie pe blog orice intamplare personala, cat de neinsemnata. Ai fost la munte si era prima ninsoare pe anul respectiv? Foarte bine: scrie pe blog. Ai fost pana la pizzeria pe care au mai vizitat-o alti 500 de oameni? Foarte bine: scrie asta pe blog. Nu te platesc pentru asta? Nu conteaza, tu scrii.
  2. Sa scrie in cv la hobby-uri: bloggingul. Ulterior, il vor pune la “alte activitati” (la student/scolari vor figura la categoria “activitati extra-curiculare”), iar unii, mai nebuni, il vor pune la experienta in munca. Ei chiar muncesc.
  3. Sa viziteze din ce in ce mai multe bloguri. Sa intrebe cand cunosc un om daca are blog. Iar daca are, de curiozitate, sa-si arunce un ochi acolo. Poate-poate vor gasi ceva interesant. Si chiar daca nu, dupa intalnirea cu acel om vei semnala asta la tine pe blog.
  4. Sa invidieze pe apropiati nu din cauza ca au leafa mai mare ori masina mai buna, ci ca au blog mai vizitat. “Ce face domne ala de are blogul mai vizitat ca al meu?De fapt e un analfabet/o analfabeta?”.
  5. Sa nu-ti fie rusine sa te prezinti in blogosfera asa cum esti. Sa spui ce-ti place, ce nu-ti place. Sa anunti ce haine ti-ai luat, ce masina ti-ai luat. Sa anunti cand ti-ai schimbat jobul. Sa stie lumea totul despre tine.

Nu, nu e nimic anormal la tine. Doar ca te pasioneaza bloggingul. Nu se stie daca vei ajunge blogger mare, A-lister cum se zice. Nu garanteaza nimeni ca vei lua bani din blog. Dar pasiunea si scrisul nu ti-l va putea lua nimeni. Tu vei scrie in continuare pentru 10, 20, 50 sau 100 de unici ai tai. Altii au 10 mii. Dar ce conteaza. Ai tai sunt mai apropiati, ii cunosti poate pe toti. Ala sigur nu-I cunoaste pe cei 10 mii.

Inchei cu un indemn la blogareala. Indiferent de statistici, indiferent cat de “bun” esti, nu renunta la bloggerit. Nu toti au talent sa fie bloggeri de top, dar in afara de nitel timp liber, ce aveti de pierdut? Si e atat de frumoasa activitatea asta J

Salutari BLOGOSFERICE tuturor si va astept si pe blogurile mele cu un guest :).

Guest post – Lasagna pentru dieta


De mult timp incerc sa conving lumea ca mancarea sanatoasa si cea pentru dieta poate fi si foarte gustoasa. Astazi vreau sa va prezint o reteta simpla si care va deveni cu siguranta preferata voastra. Sunt Andreea, co-writer la blogul lui Alex Zaharia si va voi spune cum va puteti mentine in forma si sa va bucurati de o delicatesa italiana.

Reteta e adaptata de mine, caloriile sunt numarate, iar ingredientele va asigura o parte din necesarul zilnic nutritional.

Pentru 4 portii de lasagna aveti nevoie de urmatoarele ingrediente:

– 1 pachet de paste penne

– 400 de grame de carne de porc slaba sau piept de curcan

– 50 de grame de ceapa tocata marunt

– 200 de grame de branza degresata

– 1 lingura de ulei de masline

– 1 lingurita de usturoi granulat

– 2 linguri de telemea de vaca rasa

– sare si piper dupa gust.

Reteta este rapida, astfel incat timpul de pregatire este de 5 minute, iar timpul de gatit este de 15 minute.

Ca si ustensile aveti nevoie de o oala mare pentru fiert si de o tigaie mai adanca (sau de preferat, o tigaie neaderenta, pentru a gati fara ulei).

Pentru inceput, puneti la fiert apa cu un pic de sare. Cand incepe sa fiarba, adaugati pastele si amestecati din cand in cand pentru a nu se lipi, pana se fierb. Apoi, scurgeti-le bine de apa si lasati-le in oala acoperite.

Intre timp, incingeti tigaia si adaugati usturoiul si ceapa, lasandu-le la calit pana ce devin moi si suculente (aproximativ 5 minute).

Peste ceapa calita, adaugati carnea, amestecand continuu, astfel incat sa nu se formeze cocoloase. Presarati sare si piper dupa gust si continuati sa amestecati pana ce carnea s-a gatit (aproximativ 10 minute).

Dupa ce ati terminat de gatit carnea, adaugati si branza degresata si amestecati pana se omogenizeaza.

Pastele se aseza in portii egale pe farfurii. Peste paste se aseaza un strat de carne, iar deasupra se presara telemea de vaca rasa.

Aceasta este o reteta simpla si gustoasa, care nu ingrasa, dar de care este bine sa nu abuzati, pentru ca si alimentele dietetice, in cantitati exagerate si repetate pot ingrasa.

Sper ca v-a placut reteta mea!