Uneori drumul e greu, aproape imposibil, insa conteaza sa mergem inainte cu bucurie si speranta in suflet!


Nu ma gandeam vreodata ca am sa ajung sa fiu in pielea ei, nu stiam ce ma va astepta sau cum ar fi sa traiesc o astfel de viata; voiam sa inteleg ce simte ea, sau uneori chiar incercam sa ma pun in locul ei si aveam impresia ca o inteleg; ii dadeam poate si ei de inteles ca ii sunt in asentiment si ca pot intelege prin ce trece. De multe ori, cand imi povestea anumite lucruri, incercam sa cred ca o pot intelege, ca sunt alaturi de ea si ca imi dau seama exact de tot ceea ce e in sufletul ei.

Fara doar si poate am ajuns acum in situatia in care imi dau seama singura ca m-am inselat…si ca poate totodata o inselam si pe ea facand-o sa creada ca o inteleg perfect si ca pot realiza prin ce trece. EA…ea e o simpla femeie, o femeie cu multe visuri, cu o viata normala, cu un job bun si alte lucruri normale ce o insotesc zi de zi. Doar sufletul ei difera un pic, poate, de celelalte suflete ale altor femei. EA este de ceva vreme sotie de navigator si asta o face fara doar si poate cel putin diferita fata de alt suflet de femeie…

SENTIMENTE

Nici eu nu ma gandeam ca am sa fiu in pielea ei, asa cum spuneam, dar iata ca viata ne ofera zi de zi surprize si ca soarta omului nu poate fi schimbata doar batand din palme. Acum traiesc sentimentele pe propria piele si simt totul de 10 ori mai mult decat atunci cand as fi ascultat-o pe ea. Si eu la randul meu primesc replici de genul „da, te inteleg, stiu ca iti este greu dar o sa treaca”…vreau doar sa spun ca NU, nu poti intelege cu adevarat pe cineva indiferent de subiect, pana nu esti TU pus in situatia respectiva si pana ce nu ti se intampla tie acel CEVA! Sa fii sotie de navigator nu e usor, dar daca relatia este bazata pe dragoste reciproca, respect si intelegere, totul trece altfel. Daca suntem oameni cu frica de Dumnezeu, cu atat mai mult lucrurile pot fi privite dintr-o alta perspectiva.Distanta nu conteaza atunci cand exista iubirea, atunci cand te leaga dragostea; desi pot trece zile intregi in care nu comunicam, ne simtim atat de bine unul pe celalalt si e ca si cum ne-am simti prezenta la orice pas. Chiar daca voi fi privita sub o alta forma, as vrea sa precizez din nou ca in cazul de fata, consider ca doar femeile care sunt sotii de navigatori pot intelege lucrurile astea si ca pana nu treci prin asa ceva nu simti la fel intamplarile de zi cu zi, momentele pretioase s.a.m.d.

INCREDEREA

Increderea intr-o relatie la distanta este TOTUL. Daca ea nu exista, precum si INTELEGEREA, atunci totul se risipeste intr-o secunda. In ceea ce ma priveste, simt ca distanta ma apropie de fiecare data mai mult de sotul meu, de iubirea vietii mele. Desi ma incearca atat de multe sentimente in perioada in care el nu este acasa, atunci cand stiu ca se apropie momentul in care se va intoarcae la mine, ma apuca niste emotii cumplite si o fericire de nedescris in cuvinte. In perioada in care nu e langa mine, uneori imi fac mii si mii de ganduri chiar si atunci cand e vorba de o relatie stabila, inchegata si frumoasa. Recunoaste si tu ca ai acele momente in care te intrebi daca nu cumva dupa atatea luni ceva s-o fi schimbat, daca el mai e acelasi ca inainte (desi tu stii cum e si esti constienta ca ramane omul care a fost langa tine o viata)…dupa atatea luni simti ca parca ziua revederii ar fi din nou prima voastra intalnire si ai niste emotii de parca atunci l-ai intalni pentru prima data in viata ta.

CREDINTA IN DUMNEZEU TE AJUTA SA DEPASESTI ORICE OBSTACOL

Ce ma ajuta pe mine foarte tare in aceste perioade? Credinta! Credinta si rugaciunea catre Dumnezeu fara de care simt ca nu as putea sa rezist. La fel imi sfatuiesc si sotul…sa se roage, si in fiecare seara sa isi spuna o rugaciune care sa il apere de primejdii si sa-l tina sanatos acolo unde este. Simt pur si simplu cum de fiecare data dupa ce merg la Biserica prind mai multa putere, speranta si incredere de a merge mai departe. Si totul parca reinvie si te face sa te trezesti la realitate. Fara Dumnezeu suntem NIMIC! Si doar atunci cand crezi cu tarie si cand ceri cu tarie, totul contempla pentru binele tau si forta divina se revarsa asupra ta.

MESERIA DE MARINAR

…nu este o meserie usoara, dar daca stam sa ne gandim putin, acelasi lucru l-am putea spune despre atatea si atatea meserii de pe pamantul asta. Desi nu este usoara departarea de casa si de familie, conteaza extrem de mult sa faci meseria asta din pasiune. Iar sotul meu este acel om care nu ar fi facut asa ceva niciodata, daca nu i-ar fi placut si daca nu ar fi avut aceasta pasiune pentru vapoare. Sunt putini aceia care se gandesc si la altceva in afara beneficiilor materiale, insa bineinteles ca si acestea au rolul lor si conteaza destul de mult. Vrand-nevrand colegii de pe vapor devin a doua familie, valurile oceanelor te poarta prin mii si mii de locuri, iti inunda gandurile si tot ele atunci cand se linistesc ti le limpezesc. Dar aceasta meserie poate fi privita si ca o continua aventura; poti intalni locurile pe care nu ai fi avut ocazia sa le intalnesti daca nu ai fi ales acest job, poti ramane placut impresionat de maretia peisajelor, de frumuseti nemaintalnite si de oamenii altfel, cu mai mult bun simt si mai multa educatie; cu siguranta poti invata zilnic lucruri noi, poti avea parte de o libertate dusa pana la extrem si de lectii pe care viata ti le poate da in fiecare zi, unele mai line, altele mai furtunoase. Si de ce sa nu recunoastem ca e meseria din care poti castiga bani frumosi pentru zile si mai frumoase in tara ta, alturi de familie. Un marinar poate ajunge in locuri in care altii nici nu gandesc si chiar daca uneori timpul nu ii permite sa poposeasca mai mult intr-un anumit port, exista aceasta sansa destul de des. Poate ca cel mai minunat lucru de care un marinar se poate bucura zilnic, este natura ce il inconjoara…

SOTIA DE MARINAR ASTEAPTA INDIFERENT CAT VA FI NEVOIE SI INDIFERENT CAT VA SUFERI

Daca iti iubesti sotul navigator si daca impreuna ati hotarat sa parcurgeti acest drum, cu siguranta iubirea este mare si niciodata nu vei renunta la ceva ce este doar al tau, indiferent cat timp va trece. Este o calatorie pe care practic eu si sotul meu o parcurgem impreuna prin fotografiile nenumarate pe care mi le trimite, prin peisajele si locurile superbe. Simt ca merg peste tot alaturi de el si ca il insotesc la orice pas. Pentru ca viata intreaga este o calatorie si o descoperire continua. Iar daca noi vrem sa o simtim si sa o traim frumos ca pe o continua supriza, cu siguranta nu se va opri sa ne arate tot ceea ce are ea mai frumos. Uneori, drumul e greu, aproape imposibil, insa conteaza sa mergem inainte cu bucurie si speranta in suflet. Iar atunci cand IUBIM CU ADEVARAT, TOTUL ESTE POSIBIL SI UMAN!

Cateva fotogragii din calatoriile sotului meu…

Această prezentare necesită JavaScript.

Week-end linistit!

Fara iubire am fi goi pe dinauntru, sufletele ne-ar putrezi si inima ni s-ar inclesta de durere…


E adevarat…maine nu e ziua indragostitilor la romani si teoretic nu maine se sarbatoreste de catre noi. 24 februarie reprezinta Dragobetele romanilor si abia atunci am avea, sa spunem un alt motiv de a sarbatori iubirea. Intrebarea este daca avem nevoie de o anumita zi pentru a sarbatori iubirea; daca avem nevoie de un anumit motiv pentru a ne declara dragostea fata de persoana iubita, daca trebuie sa facem acest lucru maine, mai mult decat in toate celelalte zile.

Cred ca zilele dedicate iubirii sunt de fapt acele zile in care oamenii pur si simplu gasesc un nou motiv de a sarbatori, de a se simti bine, si culmea nu neaparat alaturi de persoana iubita. De ce spun asta? Pentru ca nu toti si-au gasit inca jumatatea si totusi sarbatoresc ziua indragostitilor alaturi de prieteni/amici; este motivul bine intemeiat pentru inca o „ieseala”, pentru un alt party. Practic zilele astea speciale dedicate indragostitilor sunt un alt motiv de pura socializare, un alt motiv de revedere si de a fi impreuna alaturi de prieteni, pentru cei singuri.

In ceea ce priveste cuplurile bine sudate sau nu, cred ca este un motiv in plus pentru demostrarea sentimentelor, pentru un mic cadou reciproc, pentru o iesire, sau o cina romantica.

Daca ar fi sa vorbesc despre mine, recunosc sincer ca sunt de acord cu aceste zile, da sunt de acord pentru ca daca e vorba de iubire intotdeauna ar trebui sa profitam de orice ne leaga de ea, de orice depinde de ea, de tot ceea ce inseamna fiecare picatura din ea. Chiar daca nu am nevoie de o anumita zi pentru a-mi dovedi iubirea, de ce sa nu profit de aceste zile dedicate ei pentru a-i oferi sotului, de exemplu, un mic dar? Bine, ce-i drept acum nu am cum sa i-l ofer, dar promit sa il pastrez si sa i-l dau cand vine. 😊😍☺ Mi se pare un motiv in plus de a-i arata din nou si din nou, sau inca odata si inca odata, sau pentru a mia oara cat de mult il iubesc chiar si prin cel mai mic gest! Mi se pare un motiv de bucurie, de fericire, o zi speciala, o alta zi a noastra, o alta zi de sarbatoare pe care sa o traim din plin si in care sa ne demonstram din nou si din nou iubirea ce ne leaga!

Desi cuplurile care se iubesc si care sunt impreuna de ani de zile nu considera ca au nevoie de o astfel de zi pentru a-si arata iubirea reciproca, consider ca dragostea are intotdeauna nevoie de un motiv in plus pentru a fi reimprospatata, reinviata cu absolut orice ocazie. Pentru ca pana la urma relatia trebuie intretinuta, trebuie tot timpul mentinuta pe pozitie prin anumite gesturi, prin noutati, prin sentimente noi si frumoase.

Asadar iubirea mea frumoasa, desi iti spun in fiecare zi de „n” ori ca te iubesc pana la cer si inapoi si ca dorul de tine este pe zi ce trece tot mai acut, am sa iti spun si azi si maine si poimaine si de Dragobete si ori de cate ori voi simti ca TE IUBESC CU TOT SUFLETUL SI CU TOATA INIMA SI CA TE VOI ASTEPTA INTOTDEAUNA ATAT CAT VA FI NEVOIE!💛💙💜💚❤💖💖💖💖💗💗💗

Asa ca indiferent de sarbatoare, indiferent ca e Dragobetele sau 14 Februarie, nu incetati sa va dovediti iubirea fata de persoana draga, fata de jumatatea voastra. Iubiti in fiecare zi in aceeasi masura sau pe zi ce trece mai mult si mai mult, aratati ca iubiti, nu incetati niciodata sa iubiti! Pentru ca fara iubire, nu existam de fapt, nu ne regasim pe noi insine; fara iubire am fi goi pe dinauntru, sufletele ne-ar putrezi si inima ni s-ar inclesta de durere.

IUBITI, IUBITI, IUBITI!

 

 

 

 

Pai pana cand o viata amara si un trai nefericit?


12647979_1248019298548677_196360129_n

Pai pana cand o viata amara si un trai nefericit? Aaa? Ai zice ca-ti par razbunatoare si recalcitranta dar nu prea ai dreptate…chiar deloc! Da, te inseli amarnic! Nu e decat un gand de moment, eu asa in sinea mea fiind o persoana foarte linistita de felul meu si mai ales rabdatoare.

Ok, sa ne intelegem totusi…da domne am o problema cu femeile, da, da cu noi femeile ai inteles bine. Pai cum de ce? Chiar trebuie sa fim tot timpul puse la zid, chiar trebuie sa ne chinuim atata si sa suferim doar, doar or mai scadea burta, suncile, fesele? Pai pana cand, pana cand? Uuuuffff neicuta ca tare greu mai e sa muncesti sa scapi de toate „scarbele” astea mici de se tin scai de tine si nu te lasa sa arati de 90-60-90. Da, stiu e doar vina mea, e doar vina mea ca intrerup sportul, ca de fiecare data dupa ce am vazut ca am dat ceva jos (kile) am inceput din nou sa mananc prajituri si total nesanatos, e doar vina mea pentru ca nu ma invat minte odata sa nu mai ajung unde am ajuns dupa sarbatorile de iarna care tocmai au trecut. Si cum ar fi zis cineva intr-o postare de pe facebook „fetelor nu mai dati vina pe sarbatori, erati grase inca din august”. LooooooL!

Asa ca na, hai ca m-am apucat din nou de treaba si m-am ambitionat INCA ODATA sa ajung ca inainte…stau si ma intreb singura acum, care „inainte”, cand? Care din toti „inainte”? :)) Ok, acum vorbind ceva mai serios, pe bune ca m-am gandit eu asa ca e cazul sa dau din nou niste kile jos, si uite asa m-am ambitionat si sper eu ca pana in vara cand imi vine sotul acasa din voiaj sa reusesc tot ceea ce mi-am propus. Si cum sa nu ma ambitionez mai tare cand vorbesc cu al meu sot si imi spune ca el a slabit deja pana acum destul de mult? Pai de aia zic eu, de-am fi si noi ca barbatii…de ne-ar fi si noua asa usor sa slabim rapid, si sa nu mai alerge nu stiu ce hormoni prin noi de nebuni. Pai cum sa nu te oftici?

Am inceput sa practic un sport pe care nu l-am mai practicat niciodata pana acum…kangoojumps. Ce sa-ti zic eu tie? Am cam doua saptamani si jumatate de cand sar pe nebuniile alea si parca tot mai am impresia uneori ca o sa cad de pe ele. 🙂 Serios vorbesc! La prima sedinta eram super incantata si abia asteptam sa topai de nebuna pe muzica. Dar sa dea naiba de nu e greu de te usuci! Usor, usor insa am inceput sa ma obisnuiesc, am inceput sa topai din ce in ce mai bine, ba chiar a inceput sa imi placa. Lasand la o parte faptul ca iti vine sa-ti dai sufletul acolo si simti cum te scurgi si tu si apa din capul tau, in rest totul este absolut PERFECT! Pe langa asta, incerc cat pot sa mai fac si acasa exercitii la sol, sau atunci cand e un pic mai caldut sa alerg pe teren (asa cum am facut astazi). Spre uimirea mea, dupa atata pauza, am reusit sa alerg azi 10 ture fara oprire (alergare usoara).

Oricum ar fi, e greu frateeee, e greeeeu rau, al dracului de greu cu efortul asta, mai ales la inceput cand obosesti de simti ca nu mai poti. Si bineinteles, pentru ca acest CHIN sa fie perfect pana la capat, se mai adauga asa-zis-ul mancat sanatos, dietetic, degresat, sau cum vrei tu sa-i mai zici! Acum cu Dumnezeu inainte…astept sa vedem ce o iesi! Cuvintele magice raman aceleasi ca la fiecare inceput de dieta: RABDARE SI PERSEVERENTA!

Această prezentare necesită JavaScript.

Noapte frumoasa si week-end minunat in continuare!

P.S. Cine face ca mine, pai ca mine sa pateasca! 🙂

SUFLETELE PERECHE isi vorbesc chiar si atunci cand nu isi vorbesc, ele se simt chiar si atunci cand nu se simt…


 

Zilele trec,

trec, tot trec poate repede pentru mine, insa prea greu pentru tine. Simti cum te-apasa dorul nebun, cum totul se invarte in jurul tau uneori fara sens, cum parca „jocul” se opreste si cu greu reincepe. Gandul iti zboara PESTE MARI si PESTE TARI, la vrute si nevrute, iar subconstientul iti joaca feste mai tot timpul. Lucrurile ce se petrec in jurul tau parca nu-ti mai ofera acea siguranta, siguranta pe care o simteai doar in prezenta lui. Si de parca toate astea nu ar fi fost de-ajuns, o raceala puternica te doboara definitiv.

Si da, exact, suferi de doua ori mai tare pentru ca simti ca protectia aia nu mai exista, ti se pare si simti ca esti singur pe lume, desi toata lumea asta roieste in jurul tau pentru a te ingriji si a-ti face doar bine!

SUFLETELE PERECHE isi vorbesc chiar si atunci cand nu isi vorbesc, se simt unul pe celalat chiar si atunci cand sunt la mii de km departare, isi transmit totul si telepatia functioneaza al nabii de bine de fiecare data. Sufletele pereche se simt, chiar si atunci cand nu se simt si isi transmit lucruri, ganduri, chiar si atunci cand n-o pot face in mod real.
Uneori cedezi si ai impresia ca asteptarea e tot mai grea, ca momentul revederii voastre e tot mai departe, ca totul pare si se transforma in neprielnic. Apoi din nou si din nou te ridici, te „aduni”, esti optimista, mai spui o rugaciune si speri ca el sa fie bine  asteptand ziua revederii. Stiu, deja ti-o imaginezi, asa-i? Te gandeai la ziua asta inca dinainte sa fi stiut ca vei ramane fara el. Deja iti faceai planuri si inca iti faci, ai o imaginatie bogata si ai fi in stare sa organizezi totul chiar inainte cu o luna. Si uite asa mai pui un zambet pe chip, mai strecori o doza de optimism si totul parca prinde din nou culoare.

Cu dorul nu-i de joaca, el te rapune, te sfasie, te seaca, dar tot dorul te readuce la viata, iti da speranta si increderea ca totul se va termina cu „happy end” intr-o buna zi. Ce e dorul? Dorul tau poate fi definit? E ceva magic, dar in acelasi timp e ceva dur si atat de real. E „magia” care te mentine pe linia de plutire, care desi iti da impresia ca nu mai poti, are grija sa iti redea speranta exact pe ultima suta de metri. E realitatea care desi pare atat de neagra, e atat de frumoasa, acea realitate care te trezeste, care nu-ti da voie sa cedezi! E DORUL TAU, e DORUL LUI, e DORUL amandurora care lupta si care ramane viu si prezent indiferent de situatie. E DORUL vostru frumos care mentine vie speranta, e magia fara de care nu puteti trai. E dorul care nu lasa iubirea sa piara, pentru ca iubirea adevarata nu piere niciodata!

Ea reinvie si mai tare atunci cand dorul o confrunta!

Sa nu ne parasim niciodata sufletele!


Azi, la fel cum obisnuiesc de ceva vreme, am fost bineinteles la Biserica. Nu, asta categoric nu e o lauda si nu despre asta este articolul asta.
Ma gandeam doar la faptul ca pur si simplu am avut o intreaga perioada, sau mai bine zis o lunga perioada in trecut
in care spre rusinea mea am renuntat sa mai intru in casa Domnului, desi obisnuiam sa fac asta in trecut destul de des; obisnuiam sa tin toate posturile de peste an, sa ma rog frecvent, sa intru in Biserica de sarbatorile importante.
Totusi, la un moment dat, s-a intamplat sa ma „intalnesc” cu o perioada destul de neprietenoasa in viata mea…ma gandesc ca sigur si tie ti s-a intamplat sa ti se para ca totul, dar absolut totul e impotriva ta, indiferent ce ai fi facut in momentul ala, indiferent de cat te-ai fi rugat la Dumnezeu si cat te-ai fi sucit pe toate partile. In mod sigur ai trecut macar odata in viata ta prin acea stare in care iti venea sa renunti la orice proiect, la orice plan de viitor si pur si simplu sa le lasi pe toate in „plata Domnului”…dar oare si Domnul, Domnul cel de sus, a binevoit sa faca ceva in privinta ta, vazandu-te cum renunti? Cum renunti la a te ruga, cum renunti la a mai merge in Sfanta Biserica, cum renunti la a mai tine un post?
Pacat ca uneori trebuie sa te trezesti la realitate, platind „bani grei”…ha! Ce bine ar fi, daca TOTUL s-ar putea plati sau cumpara cu bani; ce bine ar fi daca mintea ta ar judeca lucrurile cu calmitate chiar si in situatiile cele mai deficile si mai ales ce bine ar fi nu, daca macar odata ai putea da timpul inapoi.
Ideea e simpla: Dumnezeu nu uita niciodata pe cel ce isi intoarce fata catre El, pe cel ce cere ajutorul, pe cel ce-si cere iertare pentru raul facut, pe cel care ii calca pragul casei.
Azi si maine sunt doua sarbatori foarte importante de care ar fi bine sa tii cont, si mai ales ar fi benefic sa mergi la Biserica.
LA MULTI ANI TUTUROR SARBATORITILOR DE MAINE!
SA FITI SANATOSI, SA TRAITI CU NUMELE SI LA MULTI ANI TATAIE!
Seara linistita!

Aura R.

De ce trebuie sa ne injectam zilnic cu acest drog?


LA MULTI ANI TUTUROR!

Va doresc din inima sa aveti un an mai bun, sau si mai bun, sa fiti sanatosi sa va mearga totul ca pe roate, sa fiti bucurosi si mai ales, sa fiti VOI! Da, sa fiti doar voi insiva si nimeni altcineva, chiar daca uneori dorinta de a fi altul mai bun, altul mai sus-pus, altul mai bine-vazut, altul mai mult decat esti  tu, este acerba.

Poate ca la o prima vedere pare greu de crezut ca uneori incercam sa fim sau sa parem ceea ce de fapt nu suntem. Poate ca tehnologia de ultima generatie nu ne mai da pace, ne-a invadat pur si simplu si s-a injectat in noi insine mai rau ca un drog. Ceea ce vad zilnic pe Facebook, imi pare mai mult o intrecere intre oameni, da intre noi oamenii, pentru ca de cele mai multe ori tind sa ma includ in aceeasi categorie. Parca ne-a acaparat total renumitul site de socializare, parca nici nu mai stim ce postam; de ce nu gandim oare inainte sa postam ceva, indiferent daca e vorba de fotografii, comentarii, sau statusuri…am ajuns sa fim ceva de genul, daca unul mananca un rahat, trebuie sa-l mancam si noi tot pe acelasi, sau macar ceva cat mai apropiat de al lui poate, poate are acelasi gust.

Din nefericire, pentru unii a inceput sa devina din ce in ce mai dificil sa isi poata pune o limita, sa aiba bunul simt de a se opri intr-un anumit moment.

Ce am invatat eu pe pielea mea din toate astea? Ca toate aceste fotografii nevinovate iti pot aduce repercusiuni destul de grave. Asa-i ca pare greu de crezut? De ce spun asta…pentru ca nu toate persoanele care folosesc acest site de socializare sunt oameni buni la suflet; chiar deloc unele dintre ele! De asta ma trezesc cu news feed-ul plin de statusuri rautacioase scrise de invidiosi, si mai stiu eu de ce alti oameni plini de manie si cu sufletul negru. Si uite asa toate astea, gandurile negre ale unora se acumuleaza ca o forta malefica asupra a ceea ce postam noi restul si de aici incepe prapadul. Pai cum ce prapad? Uite unul asa de se aduna una alta toate pe capul tau, de parca ti se pare ca toate oalele rele se sparg la tine, de parca numai tie iti merg toate pe dos s.a.m.d. Nu-s nebuna si nu zic c-o fi numai de la Facebook, doar ca uneori ajungi sa te gandesti la multe lucruri, iar eu sunt genul de om care cauta in continuu explicatii pentru orice se intampla. Si nu ma las pana nu le pun de la stanga la dreapta si invers, pana nu le gasesc un sens celor intamplate, sensul ala al meu si numai al meu, dar un sens care sa nu-mi dea niciodata cu virgula. Si zau ca asa e cum zic! Exista doar acea diferenta ca nimic, dar nimic nu poti simti la fel vazand la altul de langa tine, pana nu ti se intampla tie acel ceva, pana nu tragi tu pe pielea ta totul; iti pare rau si de altul, suferi poate langa el o zi, doua, dar pana ce nu o patesti tu, nu e acelasi lucru niciodata!

Pentru mine a fost un an greu, poate cel mai greu de pana acum din multe puncte de vedere; am invatat lectii, mi le-am insusit, am cautat permanent explicatii si pe cele mai multe le-am si gasit. Am invatat inca odata ca rautatea si invidia omului aduce lucruri groaznice dupa sine; si tot incerc sa insuflu asta de atata timp si altora insa fara succes…am invatat ca trebuie sa apreciez si mai mult ceea ce am, atat cat am si sa nu-mi doresc altceva mai mult decat sanatate pentru mine si familia mea; am inteles pe propria piele ca totul se poate narui intr-o clipa si ca viata e doar una din pacate; am invatat ca trebuie sa pretuiesc fiecare moment alaturi de cei dragi si sa-l fac miere; am invatat ca niciodata nu ai nevoie de fapt de mai mult decat ai…in fond, oare ce folos? Ce folos daca nu ai sanatate, daca nu te poti bucura de toate, daca totul e fara rost?

Poate macar anul acesta vom fi mai buni, mai simpli, mai sufletisti, mai darnici…

UN AN LINISTIT CU BUCURIE SI DARUIRE DIN SUFLET VA DORESC!

Deratizarea, sau cum sa scapi de rozatoarele din casa familiei tale!


deratizare-dezinsectie

Cu totii am avut aceasta problema macar o singura data in viata. Vizita soarecilor sau a sobolanilor cu siguranta nu este un eveniment placut. Din pacate aceste mici mamifere pot crea pagube imense, si iti pot complica bunastarea.

Din fericire putem apela la servicii deratizare dezinsectie, bineinteles o deratizare facuta de o firma profesionala.

Cum se deruleaza procesul de deratizare?

Deratizarea este o masura permanenta cu scopul de a distruge rozatoarele daunatoare. Rozatoarele nu doar ca fac pagube materiale dar sunt si purtatoare de numeroase boli, si ne pot contamina cu usurinta spatiile in care locuim/ muncim.

Cum se face operatiune de deratizare dezinsectie?
Aceasta operatiune se efectueaza cu ajutorul unor otravuri speciale, numite rodenticide si raticide.

Pentru o mai buna curatenie a spatiului ocupat de daunatori este indicat ca in momentul deratizarii sa fie aplicate si servicii de dezinsectie si dezinfectie. Din cauza faptului ca rozatoarele au un control inexistent asupra vezicii urinare si a intestinelor, ei excreta incontinuu. Astfel mizeria lasata in urma acestoira nu doar ca va contamina spatiul, dar va atrage si alti daunatori cum ar fi gandacii.

De ce este importanta deratizarea?
Este important sa ne protejam impotriva acestor daunatori deoarece soarecii si sobolanii sunt purtatori si transmitatori de germeni, responsabili de contaminarea cu peste 80 de boli la om si animale.
Printre exemplele de boli purtatoare de acestia se afla: turbarea, trichineloza, leptospiroza, pesta porcina, toxiinfectiile alimentare etc.

Ce fel de spatii pot fi deratizate?
Aceasta operatiune este indicata atat pentru interior cat si pentru exterior, preventive dar si pentru combatere. Astfel deratizarea poate fi facuta atat pentru apartamente pana la deratizari de scari de bloc, hale sau depozite.

Obiectivele principale ale deratizarii sunt:

  • Impiedica rozatoarele sa patrunda si sa se stabileasca in diferite unitati.
  • Elimina locurile in care acestea se adapostesc.
  • Indepartarea tuturor surselor de apa, hrana dar nu in ultimul rand si indepartarea gunoiului menajer.

Cat dureaza starpirea acesto mici mamifere?
In mod normal aceste tratamente reusesc sa starpeasca soarecii in termen de 2-3 zile, iar sobolanii in termen de 5-7 zile.

Cat de des se efectueaza o deratizare?
Frecventa lucrarilor de deratizare este reglementata de catre legile in vigoare.

  • Pentru unitatile din alimentatia publica, deratizarea se face ori de cate ori este nevoie, dar nu mai rar de o data la trei luni.
  • Pentru restul de activitati deratizarea se efectueaza la nevoie, dar nu mai rar de o data la 6 luni.

Poate vi se pare hilar numele dar am avut rezultate cu Vulpea Ucigasa, un brand al firmei ROVENT.