Pai pana cand o viata amara si un trai nefericit?


12647979_1248019298548677_196360129_n

Pai pana cand o viata amara si un trai nefericit? Aaa? Ai zice ca-ti par razbunatoare si recalcitranta dar nu prea ai dreptate…chiar deloc! Da, te inseli amarnic! Nu e decat un gand de moment, eu asa in sinea mea fiind o persoana foarte linistita de felul meu si mai ales rabdatoare.

Ok, sa ne intelegem totusi…da domne am o problema cu femeile, da, da cu noi femeile ai inteles bine. Pai cum de ce? Chiar trebuie sa fim tot timpul puse la zid, chiar trebuie sa ne chinuim atata si sa suferim doar, doar or mai scadea burta, suncile, fesele? Pai pana cand, pana cand? Uuuuffff neicuta ca tare greu mai e sa muncesti sa scapi de toate „scarbele” astea mici de se tin scai de tine si nu te lasa sa arati de 90-60-90. Da, stiu e doar vina mea, e doar vina mea ca intrerup sportul, ca de fiecare data dupa ce am vazut ca am dat ceva jos (kile) am inceput din nou sa mananc prajituri si total nesanatos, e doar vina mea pentru ca nu ma invat minte odata sa nu mai ajung unde am ajuns dupa sarbatorile de iarna care tocmai au trecut. Si cum ar fi zis cineva intr-o postare de pe facebook „fetelor nu mai dati vina pe sarbatori, erati grase inca din august”. LooooooL!

Asa ca na, hai ca m-am apucat din nou de treaba si m-am ambitionat INCA ODATA sa ajung ca inainte…stau si ma intreb singura acum, care „inainte”, cand? Care din toti „inainte”? :)) Ok, acum vorbind ceva mai serios, pe bune ca m-am gandit eu asa ca e cazul sa dau din nou niste kile jos, si uite asa m-am ambitionat si sper eu ca pana in vara cand imi vine sotul acasa din voiaj sa reusesc tot ceea ce mi-am propus. Si cum sa nu ma ambitionez mai tare cand vorbesc cu al meu sot si imi spune ca el a slabit deja pana acum destul de mult? Pai de aia zic eu, de-am fi si noi ca barbatii…de ne-ar fi si noua asa usor sa slabim rapid, si sa nu mai alerge nu stiu ce hormoni prin noi de nebuni. Pai cum sa nu te oftici?

Am inceput sa practic un sport pe care nu l-am mai practicat niciodata pana acum…kangoojumps. Ce sa-ti zic eu tie? Am cam doua saptamani si jumatate de cand sar pe nebuniile alea si parca tot mai am impresia uneori ca o sa cad de pe ele.🙂 Serios vorbesc! La prima sedinta eram super incantata si abia asteptam sa topai de nebuna pe muzica. Dar sa dea naiba de nu e greu de te usuci! Usor, usor insa am inceput sa ma obisnuiesc, am inceput sa topai din ce in ce mai bine, ba chiar a inceput sa imi placa. Lasand la o parte faptul ca iti vine sa-ti dai sufletul acolo si simti cum te scurgi si tu si apa din capul tau, in rest totul este absolut PERFECT! Pe langa asta, incerc cat pot sa mai fac si acasa exercitii la sol, sau atunci cand e un pic mai caldut sa alerg pe teren (asa cum am facut astazi). Spre uimirea mea, dupa atata pauza, am reusit sa alerg azi 10 ture fara oprire (alergare usoara).

Oricum ar fi, e greu frateeee, e greeeeu rau, al dracului de greu cu efortul asta, mai ales la inceput cand obosesti de simti ca nu mai poti. Si bineinteles, pentru ca acest CHIN sa fie perfect pana la capat, se mai adauga asa-zis-ul mancat sanatos, dietetic, degresat, sau cum vrei tu sa-i mai zici! Acum cu Dumnezeu inainte…astept sa vedem ce o iesi! Cuvintele magice raman aceleasi ca la fiecare inceput de dieta: RABDARE SI PERSEVERENTA!

Această prezentare necesită JavaScript.

Noapte frumoasa si week-end minunat in continuare!

P.S. Cine face ca mine, pai ca mine sa pateasca!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s