Sa nu-ti pierzi niciodata optimismul! Sa nu-ti pierzi niciodata speranta!


Exista momente cand parca ti se pare ca totul trece greu, ca totul se misca in jurul tau ca melcul, ca timpul parca se opreste in loc. Ciudata lume a noastra, nu? Pentru ca cine nu si-ar dori ca timpul sa stea in loc? Sa profitam de fiecare moment, sa ramanem vesnic tineri, sa traim clipa pentru mai mult decat o clipa…

Si totusi? Nu ti-ai dorit niciodata ca timpul sa treaca peste tine si sa te trezesti din somn peste o zi, peste cateva luni, sau chiar peste un an? Nu ai avut momente cand te-ai gandit ca trebuie sa depasesti anumite situatii mult mai repede? Nu ti-ai dorit niciodata in viata ta sa te trezesti maine si sa simti ca totul a trecut ca vantul si ca gandul?

Cum ramane de fapt cu doza de optimism si de speranta? Exista vorba aceea cum ca „speranta moare intotdeauna ultima”? Sau desi exista, uneori ne paraseste? Poate pe unii dintre noi, da; pe altii nu. In cazul de fata probabil ca totul depinde de psihicul fiecaruia, de gandirea limpede, dar mai mult decat atat, depinde tare mult si de credinta in Dumnezeu; care in astfel de momente, care nu ti se par profitabile pentru tine si peste care ti-ai dori sa treci ca vantul si ca gadul este extrem de importanta!

Oamenii sunt facuti sa gandeasca vrute si ne-vrute, sunt lasati sa simta; uneori sa simta atat de multe in suflet si in inima, incat parca totul devine un amalgam de sentimente si uneori are impresia ca nu isi mai cunoaste cu exactitate trairile si starile sufletului si incotro se indreapta ele. Suntem facuti sa atingem cele mai inalte culmi ale fericirii, dar suntem nevoiti insa sa traim esecuri si dezamagiri pentru  ca mai apoi sa putem invata ce inseamna cu adevarat fericirea. Unii pot fi norocosi, chiar prea norocosi, altii trebuie sa-si construiasca norocul singuri. Dar de cele mai multe ori, cei care primesc totul de-a gata nu stiu sa aprecieze, nu stiu sa masoare valoarea si nu pun pret pe acel lucru! Cealalta categorie poate deveni la un moment dat categoria de oameni frustrata! Asta daca nu stiu sa isi valorifice si putinul pe care il au si nu stiu sa pretuiasca „totul” acela obtinut cu greu.

Din pacate, categoria de oameni frustrati exista si intotdeauna va „persista”. Ei sunt acei oameni care incearca sa-si arate rautatea, insa ei nu sunt rai! Nu cred ca exista oameni rai, exista doar oameni frustrati. Exista oameni suparati pe ei insisi pentru ca ajung in momentul in care realizeaza ca poate la un moment dat in viata ar fi putut face mult mai multe lucruri pentru realizarea si pentru buna-starea lor, dar nu au facut-o. Sunt suparati pe ei insisi pentru ca uitandu-se in jur, isi dau seama ca la un moment dat in viata, undeva, candva, ceva s-a pierdut pe drum. Sunt suparati pe ei insisi pentru ca se uita in jur si au impresia ca celorlalti le pica totul din cer de-a gata, numai lor nu. Astfel devin frustrati, nelinistiti, iar moralul lor se duce usor, usor la pamant. Mai grav este ca unii ajung chiar sa-i urasca pe cei din jur pentru ne-sansa proprie!

In viata nu trebuie sa ne lipseasca acea doza minima de optimism! Nu trebuie sa ne lipseasca acea ultima speranta cu care ramanem. Dar mai ales nu trebuie sa ne lipseasca increderea in Cel de sus! Daca am uitat sau am incetat sa credem in minuni, atunci ne-am uitat pe noi insine si nu ne mai pasa!

Zi linistita!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s