Cand iti place ceea ce faci


descărcare

Salutare!

Articolul asta trebuia sa il scriu de ceva timp, sau mai bine zis il aveam in minte si era programat; am mai asteptat totusi o perioada tocmai pentru ca am vrut sa fiu sigura si sa ma conving pe mine insami ca sunt multumita de ceea ce fac si mai ales ca imi place ceea ce fac. Poate ca pentru unii dintre voi suna un pic ciudat, dar eu una abia astept sa se faca din nou dimineata si sa merg la serviciu. Ciudat rau, nu-i asa?🙂

Acum fie vorba intre noi recunosc ca diminetile nu-s pe placul meu din cauza faptului ca trebuie sa ma trezesc la o anumita ora (nu va zic ora ca si aia e cam tarzie si rusinoasa), insa lasand asta de o parte, pentru mine o noua zi de munca reprezinta o noua provocare. Acum doua zile s-au implinit exact 6 luni de cand lucrez intr-un domeniu cu totul nou pentru mine, desi recunosc ca in timpul facultatii am mai studiat cate ceva si despre Asistenta Sociala. Totusi de la teorie la practica e oarecum cale lunga cam in orice domeniu, nu-i asa?

Recunosc ca la inceput mi-a fost destul de greu sa ma acomodez, in ideea ca din nou a trebuit sa o iau de la capat si sa invat lucruri noi. Nu mi-a luat insa prea mult timp sa ma acomodez, avand in vedere ca usor, usor descopeream ca ceea ce fac zilnic incepea sa imi placa tot mai mult.

Asa cum am mai spus-o si prin alte articole ale mele, imi plac foarte mult oamenii in general si imi place sa lucrez cu ei indiferent de natura lor. Pentru ca in acest domeniu nu ti-e dat sa intalnesti zilnic persoane multumite, ingrijite, realizate, s.a.m.d. Ci din contra! Intalnesti exact opusul lor, la care se mai adauga bineinteles si persoanele de etnie roma. Cu ei lucrez zilnic, cu astfel de persoane neajutorate, cu oameni necajiti, cu batrani si mai necajiti, dar si cu copii sau parinti foarte bolnavi. Ceea ce este minunat, e faptul ca zilnic incerc sa-i ajut impreuna cu colegii mei atat cat pot! Sunt oameni necajiti care spun un „multumesc” chiar si pentru o vorba buna pe care poate nu au auzit-o niciodata, sau poate ca nu au mai auzit-o de ani de zile din gura cuiva. Pentru ei inseamna enorm o incurajare, un cuvant magic si simplul fapt ca empatizezi cu ei.

Zilnic mi-e dat sa vad cum traiesc astfel de oameni, ce fel de locuinte au si din ce reusesc (sau mai bine zis nu reusesc) sa se intretina. Pentru unii ca noi, oameni normali si care avem totusi un trai decent, poate parea absolut incredibil. Si cand spun „incredibil” nu exagerez cu absolut nimic! Pana sa lucrez in acest domeniu, mi-era dat sa vad astfel de cazuri doar in filme sau la televizor. De multe ori ma miram si poate sustineam ca nu poate fi adevarat asa ceva. Iata ca astazi m-am convins ca nimic din toate acele imagini nu e neclar si neadevarat. Este pura si cruda realitate in care traim.

Chiar azi am fost la o ancheta sociala undeva intr-o zona marginasa a orasului Mangalia, o zona in care recunosc ca eu una pana azi nu ajunsesem vreodata. Si spre rusinea mea trebuie sa recunosc ca nici macar nu stiam ca exista. Si iata ca da, exista si nu e nici singura!

Un cartier destul de micut cu cateva casute si doua blocuri cu cate 2 etaje, isi face aparitia parca rusinos undeva la iesire din orasul Mangalia. Mirarea si uimirea copiilor atunci cand vad o masina care patrunde acolo este de nedescris. Faptul ca toti vin spre tine si parca asteapta ceva, te face sa te gandesti la momente de nedescris in cuvinte. Parintii, fratii mai mari sau bunicii care stau si te privesc de pe la geamuri sau din curte atat de mirati si speriati, se gandesc probabil initial ca esti acolo doar ca sa-i dai afara sau ca sa le faci vreun rau. Sarme intinse cu haine la uscat pe afara, covoare scoase la uscat pe garduri, copii mici cu haine murdare pe ei care si asa sunt mai multe rupte, iti ofera o imagine de ansamblu a zilelor noastre, a anului 2014. Undeva, pe unul dintre blocuri era scris cu creta „blocul smecherilor”; probabil ca asta viseaza multi dintre copiii de acolo sa ajunga. Culmea e ca stiu ce inseamna cuvantul „smecher” si ca l-au invatat atat de repede, desi n-au nici 4-5 ani majoritatea.

Pe de alta parte batranii neajutorati cu pensii aproape inexistente, bolnavi grav sau imobilizati la pat, asteapta inca o speranta si un ajutor in fiecare zi. De aceea trebuie sa existe mai multi oameni cu suflet mare, mai multi oameni care sa se implice si mai multi oameni care sa isi doreasca cu adevarat sa faca ceva pentru ca imaginea tuturor oraselor sa fie schimbata in mai bine.

Cine e vinovat pentru toate aceste situatii create in timp si ce solutii s-ar putea gasi, urmeaza intr-un viitor articol…

Seara frumoasa!😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s