Despre iubire…(2)


 

Dragostea este o fiinta salbatica. Cand incercam sa o tinem in frau, ne distruge, cand incercam sa o inchidem in noi ne inrobeste, cand incercam sa o intelegem ne tulbura, este o poveste straveche, dar care este totdeauna noua, este poezia simturilor, este primul lucru capabil sa schimbe total viata unei persoane de la o clipa la alta, este sentimentul cel mai maret, care face minuni, care faureste oameni noi, creeaza cele mai mari valori morale; este sfintenie plus sexualitate. Dragostea este singurul joc de doi in care amandoi pot castiga, este spatiul si timpul masurate cu inima si cu sufletul, este starea in care fericirea celeilalte persoane e conditia pentru fericirea ta, este tot ceea ce avem, este singura modalitate in care ne putem ajuta unul pe celalalt, este un joc ciudat: amandoi castiga sau amandoi pierd, este un lucru simplu si profund in acelasi timp.

Dragostea este un fapt de viata, nu o iluzie, este un vis care a devenit realitate pentru mine atunci cand te-am intalnit pe tine, este vesnica, aspectul ei putandu-se schimba dar nu si esenta; dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie pentru ca ii face pe oameni sa se simta egali, dragostea imatura spune „Te iubesc pentru ca am nevoie de tine” in timp ce dragostea matura spune „Am nevoie de tine pentru ca te iubesc”.

Dragostea inseamna a te darui fara nici o garantie, a te darui complet in speranta ca dragostea ta va provoca in persoana iubita acelasi efect. Dragostea este un act de credinta si fidelitate si cine are putina credinta are si putina dragoste si tocmai din aceasta cauza dragostea inseamna sa iubesti pe cineva pentru cine a fost, cine este si cine va fi.

Este asa usor, sa te gandesti la dragoste, sa vorbesti despre dragoste, sa-ti doresti dragoste. Dar nu ne este intotdeauna usor, sa recunoastem dragostea, chiar si atunci cand o tinem…de mana si atunci te gandesti oare se intampla cu dragostea la fel ca si cu stafiile: toata lumea vorbeste de ele dar putini le-au vazut?

Dragostea este purul simbol al frumusetii….. in noptile senine sub cerul cu luna, descoperi privindu-i trupul si ochii tot ce-i mai frumos din intuneric si lumina.

In matematica dragostei unu plus unu este egal cu infinit, in timp ce doi minus unu este egal cu zero iar atunci, in momentul in care vei avea in inima ta acest lucru extraordinar numit dragoste si vei simti adancimea, incantarea si extazul ei, vei descoperi ca lumea s-a transformat pentru tine, ca nu mai este aceeasi pe care o stiai si vei vedea ca in toate povestile de dragoste exista intotdeauna ceva care ne apropie de eternitate si de esenta vietii, pentru ca povestile de dragoste contin toate tainele lumii.

Atunci cand incepi sa vorbesti prea mult si sa razi prea tare, realizezi ca acesta este pretul dragostei, ca este un tribut pe care il platesti sentimentelor si faptului ca te abandonezi in frumusetea si tainele lumii, lume care parca nu mai este atat de urata, de rea, de invidioasa.

Iubirea! Este aripa daruita de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el iar atunci iti dai seama ca trebuie sa o iubesti nu pentru ca e frumoasa, sau buna, sau desteapta, sau harnica, sau pasionala, ci pentru ca poate fi ea insasi atunci cand este cu tine.

De mult timp ma uit in portofel si este gol, ma uit in buzunar si am gasit doar cateva monede, ma uit in inima si te-am gasit pe tine. Abia atunci am realizat cat de bogat sunt! Atunci mi s-a confirmat pentru a infinita oara faptul ca nicio bogatie in aceasta lume, nici banii, nici masinile, nici casele….absolut nicio bogatie nu-si are rostul atata timp cat nu ai cu cine sa o impartasesti, atata timp cat persoana iubita este departe de tine, atata timp cat inima ta este zdrobita de aceasta sfasietoare departare.

Unii oameni intra si ies repede din vietile noastre . Altii ne atrag si ne-ndeamna sufletele sa dansam. Ei ne descopera o noua dimensiune a vietii cu soapta trecatoare a intelepciunii lor. Unii oameni ne fac cerul mai frumos de privit. Ei stau in vietile noastre pentru o vreme, lasa urme adanci in inimile noastre, si dupa trecerea lor nu vom mai fi niciodata aceeasi. Intotdeauna am preferat sa nu ies in evidenta prin comportament sau vorbe, dar atunci cand am iesit din viata cuiva mi-a placut sa stiu ca am lasat urme frumoase pe unde am trecut si ca mi se simte lipsa.

Asa cum ti-am spus si tie de multe ori, intotdeauna am preferat un cuvant bun, bland, un zambet, o mangaiere din partea ta decat aprecierea si aplauzele a milioane de oameni.

De ce?…este simplu pentru ca acum, la 33 de ani, am inteles ce este dragostea, am simtit-o in adevaratul ei sens si pentru toate astea nu stiu daca iti voi putea multumi vreodata, pentru ca lui Dumnezeu ii multumesc in fiecare zi ca mi te-a scos in cale si ca mi-a oferit posibilitatea de a simti dragostea adevarata si de a o intelege in adevaratul ei sens.

Oare ce simt acum?

Iubirea mea, fara tine, sunt o primavara fara verdeata, sunt un fluture fara aripi, sunt o floare ce si-a pierdut parfumul!

Iubita mea, întinde-mi mâna si spune-mi: ,,Mai exista fericire pe lume?” Te întreb, pentru ca în absenta ta ma risipesc ca un sirag de perle rare scapat pe o scara, în spirala. Lânga tine sunt calm ca o icoana, blând ca briza marii! Esti soare printre nori, esti lumina ce-mi inunda sufletul, esti roua diminetii ce-mi racoreste durerea, esti linistea noptii ce-mi strajuieste visele!

M-am lasat atras de tine într-o dulce ratacire pe tarmul fanteziei. Am comis o crima: am îndraznit sa sfidez ratiunea si sa ma las prada unei iubiri ca un fum, dar te-am iubit precum o pasare iubeste zborul si libertatea! Tu ai fost infinitul meu magic, iar eu în viata ta… doar o clipa sau o ploaie de vara ca multe altele. Alaturi de tine am aflat ce inseamna sa iubesti, si daca pentru univers tu esti cineva pentru cineva esti intregul univers. 

Esti viata mea si-n fiecare noapte te mângâi în gândul meu cu ochii mintii pâna adorm. Pentru ca in fiecare noapte te visez si tu esti refugiul meu, iar eu în bratele tale am descoperit o lume noua, am gasit o alta definitie a fericirii, am învatat sa respir un alt aer, am invatat sa iubesc.

Eu te-am îmbratisat cu pasiunea cu care valul îmbratiseaza marea si tarmul, iar tu ai ramas indiferenta… Acum, fara tine toate s-au prabusit, iar amintirile nu fac altceva decât sa intensifice durerea pe care o simt aici, adânc înfipta în farâmitura de suflet ce mi-a mai ramas.

Sunt singur si mi-e dor de tine! Enorm de dor….. Te am în suflet ca o explozie de miresme, te simt în sânge ca un ritm de foc, te port în mine ca un cântec auzit în locuri dragi pe care le-am parasit în nadejdea întoarcerii. 

Ai ramas cântecul care ma adoarme noaptea, vocea care-mi mângâie tristetea, vântul ce-mi rasfata parul, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa… si primul meu gând dimineata… Iarta-ma ca n-am putut fi mai bun decât ploaia… decât apusul… decât norii! Iarta-ma ca m-am îndragostit atat de tare de tine!

Am crezut orbeste în declaratiile tale, fara sa ma gândesc ca într-o buna zi ma vei parasi. Ai plecat si m-ai lasat dus de vânt… Ce as putea sa fac fara tine? Mi-e dor de tine! Inima mea te cheama, unde esti? Unde ai plecat? Zile, nopti, saptamâni, luni s-au scurs prin portile timpului, dar tu nu ai mai venit…

Te caut, asa cum îsi cauta mama disperata copilul ratacit!

Te vreau! Te cer! Si te astept!Te vreau ca un pret al iubirii, te cer ca un pret al suferintei si te astept ca o solie mângâietoare! Unde esti? Te caut cu ultimele puteri ale suferintei mele. 

Am obosit sa te caut cu privirea! Am obosit sperand… sa te gasesc, sau… ca ma vei regasi tu! Vreau sa uit de orice cautare si sa nu mai tresar când îti rostesc numele sau cand ma gandesc la tine. Vreau sa-ti doresti sa te mai caut! O sa-ti fie dor de toate astea! Adorm plângând de multe ori. Ce viata a trecut peste mine! Puterea inimii si a gândului arunca o punte peste timp. Nu vreau sa îngrop numele tau în petalele trandafirilor, vreau sa ma lasi sa te iubesc! Ma rog la Dumnezeu sa ma preschimbe într-un izvor cu apa lina. Poate într-o zi îti vei odihni privirea în undele lui si-ti vei satura setea cu apa lui. În vis si-n gând te sarut pe tâmple, pe obraji, pe ochi, ocolind sa te sarut pe buze, de teama sa nu te ard din dragoste!

Ma rog la Dumnezeu tot timpul sa te aiba in paza, sa-ti dea sanatate si nici un lucru rau sa nu se atinga de tine.”

Sorin Bogdan Ion

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s